duminică, 28 februarie 2010

Aceste surogate ...

Dupa ce am vazut Matrix, Avatar, Surogates. Concluzionez nu cred ca mi-as dori sa se ajungem sa interactionam numai prin Avatare. Din discutiile cu un prieten am ajuns la concluzia ca si blogurile, formele sub care ne prezentam pe diferite retele de socializare sunt tot surogate. Surogate ale ideilor noastre si a felului nostru de a fi. Adevarat ca blogurile personale, diferite modalitati sub care activam prin retele de socializare sunt mult, mult mai inofensive decat surogatii adevarati prezentati in cele trei filme. Dar si acestea incep sa dauneze vietii noastre sociale. Multi or sa spuna ca aduc un plus in viata sociala dar eu tind sa cred ca nu este asa. Dauneaza, prin orele petrecute in fata calculatorului. Sper sa reusim sa facem diferenta intre lucrurile care cu adevarat conteaza si cele care trebuiesc ocolite.

marți, 23 februarie 2010

Surrogates

Inca un film din aceasi serie. Am vrut sa-l aduc aici ca sa va atrag atentia asupra tendintei.


Din filmul asta numai ideea este de el. Producatorii au dreptate.

luni, 22 februarie 2010

Viteza viitorului

Am fost si am vazut vestitul si apreciatul "Avatar". Ce m-a impresionat nu a fost filmul ci faptul ca vizionarea lui m-a facut sa intru parca in interiorul gandurilor mele si-a ipoztazelor construite in imaginatie de creierul meu. Aceasta vizionare 3D parca te detaseaza de cei din jur, parca intri intr-o legatura directa cu actiunea filmului, esti acolo, participi prin imaginatia ta la film. Te deconectezi total de realitatea si intri in rol. Mi s-a parut foarte foarte interesant fenomenul acesta de detasare. 

Stimulii sunt foarte puternici iar tu esti supus la senzatii foarte apropriate de realitate. Mi se pare ca s-a ajuns destul de departe cu acesta noua modalitate de expunere a filmelor. Cred ca poti sa treci de anumite limite: poti sa invingi frica de inaltime sau claustrofobia, etc. Au fost numeroase ipostaze in Avatar in care te aflai pe marginea unei fundaturi s-au pe aripile unui "Dragon" - senzatia de zbor este foarte bine simtita. Iar senzatia de claustrofobie este simtita pe deplin in momentul cand Jack era in cutia acea de conexiune cu Avatarul. Ce este interesant ca sa gasit o cale de comunicare mult mult mult imbunatatita - senzatiile sunt foarte apropriate de realialitate - ce este de remarcat este faptul ca ne dezvoltam noi abilitati - aceste filme ne invata sa zburam, sa alergam atat cat ne tine viteza gandului - sa ne teleportam dintr-un loc in loc - ne invata sa ne folosim creierul pentru a ne imagina lucruri noi si ipostaze noi in care ne-am putea afla. De multe ori mi se intampla sa vizualizez mental anumite lucruri pe care numai mental si numai folosind viteza de procesare a creierului o poti face, poti sa ajungi din locul in care esti pana in intr-un loc indepartat - Alaska intr-o clipa - doar sa gandesti si sa vizualizezi acest lucru. Este foarte interesant modul de abordare si faptul ca ne punem problema sa folosim capacitatea creierului mult mult peste o masina; dea a procesa evenimente si de a dictata actiuni.
Mi-a placut foarte mult Matrix. Mi-a placut foarte mult Avatar.
Doar pentru ca aduc in prim plan capacitatea creierului si modul acesta placut de a folosii sinapsele si de a te deplasa intr-un alt element motor gen avatar s-au lume virtuala. Ce ziceti daca ati fi in doua locuri in acelasi timp - sa fi tu, cu aceasi istorie, viziune asupra vietii dar sa te conectezi la doua sau mai multe elemente de executie care pot sa fie: o masina cat si unul sau mai multe avatare.

S-ar adapta creierul la o astfel de abordare, ar avea capacitatea?

Este o provocare mult prea futurista dar din ce in ce mai prezenta...


.

vineri, 19 februarie 2010

duminică, 14 februarie 2010

Ati intrat in joc?

Ati intrat in jocul Valentine's Day sau nu.

Ati cumparat cadouri cu inimioare, ati cumparat flori, parfumuri. Ati mers sa cumparati diverse piese de lenjerie intima. :))  - totul pe rosu in mod normal. Ati fost mai supusi decat de obicei. Ce am observat ca s-au umplut pietele si trotuarele cu tot felul de ursuleti imbratisati si inimioare cea ce denota ca barbatii din Romania cumpara astfel de mici cadouri - altfel nu imi explic. Astazi o sa se faca mai mult sex - toata lumea vede numai rosu si inimioare. Daca stau si imi amintesc undeva in liceu am cumparat si eu un astfel de ursulet. Acum rad de ma sparg pe seama acelei ipostaze penibile - cel putin asa mi se pare acum - cand am scos eu ursuletul de la spate care avea o inimioara in manute si i l-am dat fetei - iar ea a cazut pe spate si ma pupat de ma inrosit. Uneori nu inteleg latura feminina, nu inteleg cum pot sa se bucure la ceva de plus in forma de ursulet.
Poate imi spune cineva sa inteleg si eu.

Credeti ca este bine sa avem astfel de zile sau trebuie sa ne vedem de ala noaste.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Twitter

Am inceput activitatea pe Twitter, lucrurile se pare ca sunt mult mult mai complexe decat par la prima vedere. Asa intrati si vedeti despre ce este vorba daca nu ati facut-o inca.

marți, 2 februarie 2010

Copilarie

ACASA

Astazi am avut o discutie cu un coleg de serviciu si nu stiu cum am ajuns sa povestim de copilarie si de ce traznai faceam. Totul a pornit de la mainile murdare de nuci verzi. Mi-am adus aminte de o multime de jocuri, care astazi cred ca sunt de mult uitate.

Tocmai pentru asta, le pastrez cu sfintenie in minte si suflet. Mi-am adus aminte de zilele de vara in care plecat "pe afara" dimineata si mai veneam seara( in timpul zilei nu urcam in casa, de frica sa nu ma opreasca mama). Eram o gasca de copii cam de aceeasi varsta, si care faceau tot felul de tampenii. Jucam "ascunselea" pe intuneric si cea mai mare placere era sa chiuim cand ne gaseau.

Unul "scapa turma" sau nu.

Mai jucam CASTELUL, PAROLA, SOTRONUL, ELASTECUL, TARILE, TELEFONUL FARA FIR, FLORI FETE FILME SAU BAIETI, RATELE SI VANATORII, TARA TARA VREM OSTASI, NUCULITA. Fiecare joc avea farmecul lui .Posibil sa mai exista si alte jocuri, care mie imi scapa acum. As putea sa detaliez fiecare joc in parte, dar ar dura si poate ar deveni plictisitor. Intamplarile din vremea aia si astazi mi se par hazli si rad cu pofta. De cate ori ma duc acasa si revad locurile copilariei imi incarc bateriile.

Patul in care ma odihnesc cel mai bine, este patul in care am dormit atatia ani la ai mei, casa in care ma simt cel mai bine este casa parintilor mei si cele mai cunoscute locuri sunt cele ale copilariei. Am casa mea aici in  Bucuresti, am patul meu aici, am rute bine definite pe care le fac zilnic de ani de zile. Dar nu se compara cu , casa  mea de la Arges. Fiecare treapa a scarilor de la bloc are o istorie si fiecare colt de garaj sau scoala are o istorie. De acolo a sarit Andrei si si-a rupt mana, Cosmin a fost singurul care a putut sa sara 4 trepte , etc. Toate rasuna asa frumos in capul meu.

Cu siguranta o sa ma intorc acasa in Arges, la un moment dat.

By Cori

SAB 2019

Anul acesta Salonul Auto București a fost foarte slab, au fost expuse mașini second hand. Incredibil as putea sa spun am ajuns la SAB sa v...