Vi sa intampla sa va treziti asa in pe la 7 si cateva minute si sa plecati pana in 7:30 la servici.
Si asta nu o data ci in fiecare zi.
Mie DA.
Am ajuns mici robotei care se misca prin Bucurestiul asta mare si mereu neincapator.
Eu observ o mare discrepanta intre modul "tavalug" de viata pe care noi bucurestenii contrafacuti o ducem si modul de viata pe care il duc oamenii dintr-un orasel de provincie cum este Curtea de Arges.
Acolo parca ceasul merge mai incet.
Primul lucru pe care-l observi cand intri in acest oras este faptul ca masinile merg cu 40- 50 la ora - regulamentar, eu ce fac bucuresteanu grabit, incep sa ma agit pentru ca nu pot sa inteleg acest lucru - cum nu te grabesti sa ajungi acasa. Nu acolo nimeni nu se grabeste, pentru ca daca te grabesti risti sa ajungi in celalalt capat al orasului in mai putin de 5 minute - fain nu.
Eu am ajuns sa conduc pe pilot automat, deoarece merg in fiecare zi pe acelasi traseu, merg parca pe sine, si nici nu mai stiu ce s-a intamplat cu o intersectie in urma, parca intru intr-un fel de tunel care se termina in momentul in care parchez masina - bineinteles in acelasi loc de mine facut pe o bordura chinutia sub un pom " mi se pare ca nu gasesc masina asa plina de praf - cand ies seara tarziu de la buncar".
Intersant este ca de la un timp nu ma mai enervez pe cei pe care-i injur si ma injura in trafic - este ceva normal si face parte din jungla asta Bucuresti.
Nu spun toate asta pentru ca nu imi place Bucurestiul, o spun ca pe o constatare seaca a modului meu de viata. Bucurestiul este ceva in care oamenii mediocrii si cei adevarati creierosi pot sa traiasca la un loc si sa nu interactioneze nici o data, este mare si spatios in care putem sa ne facem nevazuti si sa ne traim viata noastra plina de sperante si vacante in tari straine si case pe pamant - marea gogonie a Romaniei - si stirile de la ora nici nu mai stiu care - toate sunt la fel.
Ma bucur ca pot sa vad toate astea si ca nu sunt inca supt si tavalit de tavalug.
Si asta nu o data ci in fiecare zi.
Mie DA.
Am ajuns mici robotei care se misca prin Bucurestiul asta mare si mereu neincapator.
Eu observ o mare discrepanta intre modul "tavalug" de viata pe care noi bucurestenii contrafacuti o ducem si modul de viata pe care il duc oamenii dintr-un orasel de provincie cum este Curtea de Arges.
Acolo parca ceasul merge mai incet.
Primul lucru pe care-l observi cand intri in acest oras este faptul ca masinile merg cu 40- 50 la ora - regulamentar, eu ce fac bucuresteanu grabit, incep sa ma agit pentru ca nu pot sa inteleg acest lucru - cum nu te grabesti sa ajungi acasa. Nu acolo nimeni nu se grabeste, pentru ca daca te grabesti risti sa ajungi in celalalt capat al orasului in mai putin de 5 minute - fain nu.
Eu am ajuns sa conduc pe pilot automat, deoarece merg in fiecare zi pe acelasi traseu, merg parca pe sine, si nici nu mai stiu ce s-a intamplat cu o intersectie in urma, parca intru intr-un fel de tunel care se termina in momentul in care parchez masina - bineinteles in acelasi loc de mine facut pe o bordura chinutia sub un pom " mi se pare ca nu gasesc masina asa plina de praf - cand ies seara tarziu de la buncar".
Intersant este ca de la un timp nu ma mai enervez pe cei pe care-i injur si ma injura in trafic - este ceva normal si face parte din jungla asta Bucuresti.
Nu spun toate asta pentru ca nu imi place Bucurestiul, o spun ca pe o constatare seaca a modului meu de viata. Bucurestiul este ceva in care oamenii mediocrii si cei adevarati creierosi pot sa traiasca la un loc si sa nu interactioneze nici o data, este mare si spatios in care putem sa ne facem nevazuti si sa ne traim viata noastra plina de sperante si vacante in tari straine si case pe pamant - marea gogonie a Romaniei - si stirile de la ora nici nu mai stiu care - toate sunt la fel.
Ma bucur ca pot sa vad toate astea si ca nu sunt inca supt si tavalit de tavalug.
Comentarii
Din pacate sau din fericire putem vedea ca se poate trai si altfel. Noi am ales modul asta de a trai. Cred ca nu suntem destul de maturi si inteligenti sa intelegem scopul vietii. Din punctul meu de vedere.
Pentru ca VREM traim asa si pentru ca VREM suntem tavaliti intr-un oras care pentru mine nu exprima nimic.
Eu zic sa ne mai gandim ce vrem de la viata noastra si daca acceptam sa traim in Bucuresti se pare ca stim de ce o facem.
Pentru ca, la baza, asta facem toti cei care ne-am stabilit aici din provincie.
Sunt inca tinerel :)) si cred, ca pot, sa suport nepasarea si nesimtirea oamenilor din Bucuresti.