Am fost si am vazut vestitul si apreciatul "Avatar". Ce m-a impresionat nu a fost filmul ci faptul ca vizionarea lui m-a facut sa intru parca in interiorul gandurilor mele si-a ipoztazelor construite in imaginatie de creierul meu. Aceasta vizionare 3D parca te detaseaza de cei din jur, parca intri intr-o legatura directa cu actiunea filmului, esti acolo, participi prin imaginatia ta la film. Te deconectezi total de realitatea si intri in rol. Mi s-a parut foarte foarte interesant fenomenul acesta de detasare.
Stimulii sunt foarte puternici iar tu esti supus la senzatii foarte apropriate de realitate. Mi se pare ca s-a ajuns destul de departe cu acesta noua modalitate de expunere a filmelor. Cred ca poti sa treci de anumite limite: poti sa invingi frica de inaltime sau claustrofobia, etc. Au fost numeroase ipostaze in Avatar in care te aflai pe marginea unei fundaturi s-au pe aripile unui "Dragon" - senzatia de zbor este foarte bine simtita. Iar senzatia de claustrofobie este simtita pe deplin in momentul cand Jack era in cutia acea de conexiune cu Avatarul. Ce este interesant ca sa gasit o cale de comunicare mult mult mult imbunatatita - senzatiile sunt foarte apropriate de realialitate - ce este de remarcat este faptul ca ne dezvoltam noi abilitati - aceste filme ne invata sa zburam, sa alergam atat cat ne tine viteza gandului - sa ne teleportam dintr-un loc in loc - ne invata sa ne folosim creierul pentru a ne imagina lucruri noi si ipostaze noi in care ne-am putea afla. De multe ori mi se intampla sa vizualizez mental anumite lucruri pe care numai mental si numai folosind viteza de procesare a creierului o poti face, poti sa ajungi din locul in care esti pana in intr-un loc indepartat - Alaska intr-o clipa - doar sa gandesti si sa vizualizezi acest lucru. Este foarte interesant modul de abordare si faptul ca ne punem problema sa folosim capacitatea creierului mult mult peste o masina; dea a procesa evenimente si de a dictata actiuni.
Mi-a placut foarte mult Matrix. Mi-a placut foarte mult Avatar.
Doar pentru ca aduc in prim plan capacitatea creierului si modul acesta placut de a folosii sinapsele si de a te deplasa intr-un alt element motor gen avatar s-au lume virtuala. Ce ziceti daca ati fi in doua locuri in acelasi timp - sa fi tu, cu aceasi istorie, viziune asupra vietii dar sa te conectezi la doua sau mai multe elemente de executie care pot sa fie: o masina cat si unul sau mai multe avatare.
S-ar adapta creierul la o astfel de abordare, ar avea capacitatea?
Este o provocare mult prea futurista dar din ce in ce mai prezenta...
.
Comentarii
Oricum filmul merita vazut, e o utopie frumoasa.